Martingale este o strategie de pariere care datează cu mult înainte de expansiunea jocurilor de noroc din Las Vegas, iar jocurile de noroc erau o sclipire în ochii lui Benjamin „Bugsy” Siegel. De fapt, prima utilizare documentată a strategiei Martingale a fost cu mult înainte de secolul al XVIII-lea. Se zvonește că obârșia acestei strategii provine de la lacomul proprietar de cazinou John Martindale. După cum probabil ați ghicit, numele sistemului Martingale este o variație a numelui Martindale. Este demn de remarcat faptul că Martindale nu a folosit sistemul, dar a încurajat puternic utilizarea acestuia în rândul clienților săi de cazinou. Deseori inducea jucătorii în eroare, spunându-le că alții câștigaseră în mod constant sume mari de bani folosind acest sistem. Deoarece majoritatea sistemelor de jocuri de noroc sunt construite contrar rațiunii, jucătorii l-ar fi crezut. Aici vom discuta despre avantajele și dezavantajele sistemului, în ce situații specifice poate funcționa și de ce. De asemenea, definim și evaluăm variația Anti-Martingale.
CUM FUNCȚIONEAZĂ SISTEMUL DE PARIURI MARTINGALE?
Sistemul Martingale este una dintre cele mai populare strategii de pariere implementate de jucătorii recreaționali, pentru că are o abordare directă și aparent rațională. Jucătorii cred în deviza: cu cât mai simplu, cu atât mai ușor, reprezentând teoretic abordarea corectă. Jucătorul nu trebuie să memoreze nicio ecuație complexă sau să calculeze mental rapid sumele pariului. Sistemul poate fi aplicat cu ușurință în toate cazinourile, inclusiv cele online.
e-a lungul anilor, au existat mai multe variante ale sistemului Martingale. Toate aceste variații orbitează în jurul ideii de creștere sau reducere a unui pariu, după o nereușită. În majoritatea cazurilor, sistemul se aplică jocurilor de noroc care au o rată de câștig de aproximativ 50/50 %, precum pariurile la negru și roșu de la ruletă, sau Pass Line și Don’t Pass Line la mesele de zaruri. Un joc mai puțin familiar, la care sistemul Martingale poate fi aplicat este Baccarat.
Sistemul tradițional Martingale dublează pur și simplu pariul următor, după unul pierdut. Dacă se bifează un câștig, începe un nou ciclu. Punctul forte al sistemului este că jucătorul câștigă cel mai mare pariu al ciclului. Luați în considerare următorul caz:
Dacă un jucător ar începe cu un pariu de 1 dolar și, pierde pariul, următorul pariu ar fi de 2 dolari, iar dacă jucătorul pierde și acel pariu, următorul pariu ar fi de 4 dolari. Dacă pariul este câștigat, ciclul începe din nou, iar jucătorul pariază din nou 1 dolar. Această abordare asigură că jucătorul va câștiga cel mai mare pariu din fiecare ciclu de pariere.
La prima vedere și pentru cei slabi la matematică, sistemul Martingale pare a fi o abordare câștigătoare cu un rezultat de 50/50 %. Jucătorul începător vede acest lucru ca pe o cale sigură către bani ușor câștigați. Dar, precum găsirea unui loc de parcare la centrul comercial în cea mai aglomerată zi este deseori doar o himeră, așa și sistemul Martingale este o iluzie.
Deși puțin probabil în primă fază, sistemul reprezintă pentru jucător un risc foarte ridicat pentru o recompensă foarte mică. Sistemul Martingale se bazează pe probabilitățile statistice de șansă și îl atrage pe jucător într-un fals sentiment de securitate, lăsându-i impresia că are șanse foarte mari de a câștiga mai multe sume mici și are șanse foarte mici de a pierde o sumă foarte mare de bani. Deoarece jucătorul câștigă deseori sume mici, acesta e păcălit de percepția că a câștiga mai des înseamnă a câștiga mai mulți dolari. Nu este cazul. Majoritatea jocurilor la care se aplică metoda Martingale sunt supuse legii matematice a încercărilor. În cazul în care se afirmă că fiecare eveniment este independent de precedentul, nu există nicio modalitate prin care jucătorul să se simtă în siguranță în jocul său, fără o acoperire suplimentară, pe care o voi discuta imediat. Dar mai întâi să vedem de ce acest sistem eșuează.
PROBLEMELE CU SISTEMUL MARTINGALE
Există multe probleme cu sistemul Martingale. Prima dintre ele pe care jucătorul trebuie să o înțeleagă: cu cât jucătorul joacă mai mult, cu atât este mai probabil să experimenteze o serie de pierderi falimentare. Statistica matematică ne indică aproximativ 0,001% șanse de a pierde un pariu 50/50 de mai mult de nouă ori consecutiv. Acest lucru se traduce printr-un pariu pierdut la fiecare 1000 de secvențe pariate. Și pentru că jucătorul își dublează pariul după fiecare pierdere, jucătorul pierde mai mult de 1000 de dolari pentru secvența de 9 pariuri. Pierderea totală la un pariu de 1 dolar Martingale pentru o secvență de 9 pariuri este de 1059 USD. Aceasta elimină orice câștig pe care jucătorul l-ar fi obținut prin pariul maxim al ciclului. În forma sa cea mai simplă, strategia de pariere expune jucătorul la pierderi excepționale, la o medie de 1 pierdere la fiecare 1000 de secvențe.
A doua și a treia problemă pe care jucătorul trebuie să o ia în considerare sunt constrângerile limitelor de pariere impuse de cazinou și bugetul limitat al jucătorului. Limitele de pariere ale oricărui cazinou asigură că sistemul Martingale nu va fi benefic pentru jucător. Majoritatea meselor de ruletă au un tabel de pariere maxim de 1000 USD; și, după 9 pariuri, se ajunge la limita maximă de pariere. Jucătorului îi este interzis de regulile ruletei să își mărească următorul pariu. Baccarat are niște limite foarte mari la masă și utilizarea metodei Martingale la aceste limite foarte ridicate îl aduce pe jucător mai aproape de un joc egal, dar în cele din urmă o serie de 15-20 pariuri pierdute îi va reteza jucătorului orice câștig realizat anterior. Dar pentru a lua în considerare această abordare, jucătorul ar trebui să aibă la dispoziție un buget enorm.
În general, dacă s-a ajuns la limita maximă de pariere, jucătorul ar avea opțiunea de a trece la o masă cu limite mai mari. Însă și cu această abordare este pe deplin posibil ca jucătorul să continue să piardă de mai multe ori. Și din nou după fiecare pierdere, jucătorul trebuie să-și dubleze pariul. Pentru ca sistemul să fie plauzibil, jucătorul trebuie să posede un buget infinit, iar limitele mesei trebuie să fie, de asemenea, infinite. Ambele cerințe nu se întâmplă niciodată și, prin urmare, Martingale se prăbușește sub control matematic.
SISTEMUL ANTI-MARTINGALE
O variantă populară a sistemului Martingale este sistemul Anti-Martingale. Premisa aici este de a înjumătăți pariul după fiecare pierdere și de a dubla pariul după fiecare câștig. Această variație se bazează pe seriile de câștig sau de pierderi, dar similar, pe termen lung, jucătorul va suferi de o micșorare constantă a bugetului. La fel ca sistemul tradițional Martingale, legea proceselor independente face ca acest lucru să eșueze. Jucătorul va trece în cele din urmă printr-o serie în care pierderile vor elimina toate câștigurile.
Există o modalitate de a vă acoperi pariurile în timp ce utilizați sistemul de pariuri Martingale, care oferă jucătorului o perspectivă pozitivă, dar aceasta poate fi utilizată doar pe termen foarte scurt și nu oferă posibilități pe termen lung. Modul în care un jucător face acest lucru este prin utilizarea jetoanelor promoționale. Acestea sunt oferite jucătorilor în cazinou, pot fi utilizate pentru a plasa pariuri, dar acestea nu au valoare în numerar. Dacă jucătorul câștigă, încasează banii, dar dacă pierde pariul, nu îl costă nimic. Este în esență un pariu gratuit. Modifică procentele, deoarece nu există un dezavantaj pentru jucător la plasarea pariului.
Martingale nu este un sistem cu perspectivă pozitivă pentru jucător și ar trebui tratat ca atare. Pentru a lua în considerare utilizarea metodei de a face bani, trebuie să se utilizeze metode de acoperire a banilor, cum ar fi jetoanele promoționale.
