Data viitoare când te vei afla la o masă de blackjack live, numărând cărțile din joc și sperând să câștigi niște bani în urma acestui proces, ia un moment de pauză între mâini pentru a-i mulțumi lui Edward O. Thorp. El este profesorul universitar de matematică - geniu al bursei, care a inventat numărarea cărților și a scris o carte de succes numită „Beat The Dealer”. Thorp este considerat părintele stilului modern de a juca cu un avantaj asupra Casei.
Cu patru ani înainte de publicarea cărții lui Thorp din 1962, acesta se gândea la modalități de a învinge ruleta și deja crease prima sa carte de strategie de bază din lume - acele dreptunghiuri laminate de dimensiunea buzunarului care le spun jucătorilor cum să abordeze fiecare mână la blackjack. Așa cum relatează în noua sa carte, "Un om pentru toate Piețele", în 1958, Thorp și soția sa au hotărât să-și petreacă vacanța de Crăciun în Las Vegas, jucând puțin blackjack.
La acea vreme, blackjack era o activitate în care jucătorii nu aveau nicio șansă de a câștiga bani pe termen lung. De fapt, era probabil să piardă o mulțime de bani ca urmare a jocului aleatoriu, impulsiv. Fascinat de lumea matematicii și a jocurilor de noroc, Thorp a aflat despre o abordare de joc la blackjack - care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de "strategie de baza" - strategie care fusese elaborată de patru bărbați din forțele armate ale SUA. Aceasta a redus avantajul casei la 0,62%.
Thorp s-a așezat cu un buget de 10 dolari și cu cartea realizată de el care ii spunea cum să joace toate mâinile posibile împotriva oricărei cărți a dealerului. Avea 8,50 de dolari înainte de a renunța - și de a deveni optimist în legătură cu stăpânirea jocului învățând să-l joace în felul său. Dealerii și ceilalți jucători se amuzau pentru că el consulta cartea și făcea mișcări îndrăznețe - cerând încă o carte cu un Soft 18 împotriva unui 9 al dealerului, de exemplu - mișcări care atunci păreau cel puțin ciudate, dar acum sunt foarte normale.
"Atmosfera de ignoranță și superstiție care înconjura masa de blackjack în acea noapte m-a convins ca până si jucătorii buni nu înțeleg matematica ce stă la baza jocului", nota el în cartea sa. "M-am întors acasă hotărât sa găsesc o modalitate de a câștiga".
În biblioteca UCLA - la departamentul de matematică, Thorp a calculat și a ajuns la concluzia revoluționară că șansele de câștig ale Casei și Jucătorului se schimbă la blackjack în funcție de cărțile rămase în joc. În 1959, Thorp a obținut o funcție de profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT). După ce a învățat să programeze pe calculatorul central al școlii, a creat un sistem pentru a ține evidența cărților care fuseseră deja împărțite, pariind mai mult atunci când cărțile rămase avantajau jucătorii, și mai puțin în caz contrar, deviind astfel de la strategia de bază atunci când, din punct de vedere matematic, era momentul unei schimbări de strategie.
Pe scurt, a venit cu un sistem de numărare a cărților, folosit chiar și în ziua de astăzi. Până în 1961, după ce Thorp a făcut publice descoperirile sale, el a făcut echipă niște oameni de afaceri din New York, dornici să testeze strategia în Reno, NV cu un total de 10.000 de dolari (echivalentul a 80.000 de dolari în 2016).
Pe scurt, Thorp a început să parieze de la 50 de dolari până la 500 de dolari la un joc cu un singur pachet. Simțindu-se incomozi cu modurile lui Thorp de a câștiga, proprietarii de cazinouri au cerut ca dealerii lor să amestece cărțile cât de des cu putință pentru a-l împiedica pe matematician să câștige constant. În mod clar, sistemul lui Thorp a funcționat.
După câteva zile, totuși, a experimentat soarta fiecărui numărător de cărți care l-ar fi urmat. „Cazinoul ne interzisese să jucăm”, scrie el. „L-am întrebat pe managerul de etaj despre ce este vorba. El a explicat, într-o manieră prietenoasă și politicoasă, că m-au văzut jucând cu o zi înainte și că au fost nedumeriți de câștigul meu constant la o rată care era mult prea mare pentru pariurile făcute de mine. El a spus că au constatat că folosesc un anumit sistem”.
Aveau dreptate. În cele din urmă, a obținut profit de 11.000 dolari în doar 30 de ore de joc (acest lucru ar fi echivalentul actual al unui profit de 88.000 dolari, aproape 3.000 dolari pe oră).
Până în vara anului 1961, Thorp scrisese deja „Beat The Dealer”, o carte ce prezenta publicului larg strategia sa revoluționară de a juca blackjack folosind un avantaj matematic care a dat peste cap cazinourile. Cartea a devenit rapid un bestseller. Împătimiții jocului de blackjack i-au urmat conceptele, câștigând astfel sume mari de bani.
Dar cazinourile nu s-au împăcat prea bine cu ideea de a pierde si Thorp, care a început să predea la Universitatea din New Mexico, a apelat la mijloace de camuflaj pentru a-i păcăli pe șefii de sală si pe personalul ager de la securitate. El și cartea sa au fost menționați în revistele Sports Illustrated și Life. Proprietarii de librării nu reușeau să țină cartea pe rafturi. Speriați, magnații cazinourilor au ținut o întâlnire secretă la Desert Inn pentru a încerca să-și dea seama ce este de făcut cu Thorp și cu cei inspirați de el. Ziarul local din Sin City, Las Vegas Sun, a ripostat cu o știre care încearca să dezmintă informația cu privire la numărarea cărților.
Evident, reporterul s-a înșelat. În urma cărții lui Thorp, diverse echipe de blackjack – precum celebra echipă MIT, imortalizată în filmul „21” – s-au format și au înflorit. Metodele avansate, cum ar fi strategia Big Player (în care cineva se strecoară la masă, pariind doar atunci când numărătoarea este pozitivă), au făcut ca profiturile să crească și au făcut ca manevrele să fie dificil de detectat.
După cum scrie Thorp, „M-am trezit interzis, înșelat, trădat de un reprezentant al comisiei de control a jocurilor de noroc, devenind persona non grata la mesele de joc. Am simțit satisfacție și răzbunare atunci când marele „monstru” s-a panicat. M-am simțit bine să știu că, doar stând într-o cameră și folosind matematică pură, aș putea schimba lumea din jurul meu”.
Până în 1964, pe măsură ce acest mod de joc a devenit din ce în ce mai popular, Thorp s-a îndepărtat de blackjack pentru o provocare și mai mare: „cazinoul” cunoscut sub numele de Wall Street. Recunoscând că "jocurile de noroc sunt investiții simplificate", a continuat să învingă acest joc mai mare și mai provocator, câștigând sume de bani, valorificând ineficiența, făcând profiturile obținute prin avantajul jocului să pară o sumă nesemnificativă de bani. Este clar că, așa cum a dovedit prin reușitele sale la mesele de blackjack și piața de acțiuni, "investitorii de talie sunt adesea buni la ambele".
