Există deja trei hotărâri judecătorești (și două apeluri) în trei jurisdicții distincte cu privire la întrebarea dacă sortarea marginilor la mini-baccarat reprezintă un mod avantajos de joc sau nu. În toate cazurile, decizia a venit de partea cazinoului, fără o determinare clară de înșelăciune. În calitate de expert al lui Phil Ivey în cazul Crockford, mă încadrez în mod evident în tabăra „sortarea marginilor reprezintă un joc avantajos”. Cu toate acestea, după luarea acestor decizii, totul se rezumă la o chestiune de înțelege a sensul verdictelor oferite de judecători și de a lua act de ele.
Ca o reamintire, există două versiuni de baccarat. Într-una, jucătorii pot atinge cărțile. În acest caz, cărțile sunt „de unică folosință”. Adică sunt aruncate după terminarea fiecărui suport de cărți și sunt aduse cărți proaspete pentru următorul suport. Este evident că nu se poate vorbi despre o sortare a marginilor dacă jocul decurge în acest mod. Această versiune este adesea denumită „midi-baccarat” sau „big baccarat”, în funcție de dimensiunea mesei.
În cealaltă versiune, jucată pe o masă de mărimea celor folosite pentru blackjack, cărțile sunt manipulate doar de dealer și sunt amestecate și refolosite după fiecare epuizare a suportului pentru cărți. Această versiune este adesea denumită „mini-baccarat”. În afară de dimensiunea mesei și reutilizarea cărților, nu există nicio diferență de reguli între aceste versiuni. În mini-baccarat, sortarea marginilor este posibilă. Cu toate acestea, pentru că jucătorii nu pot atinge cărțile, vor avea nevoie de ajutor din partea casei pentru a-și atinge scopul.
Metoda specifică pe care Phil Ivey și Cheung Yin Sun (parte din echipa lui Ivey) au folosit-o pentru a învinge jocul de mini-baccarat a implicat, în fiecare caz, folosirea asistenței involuntare a conducerii cazinoului și a dealerului. Pentru început, Ivey și Sun au avut nevoie să marcheze cărțile. Dar a trebuit, de asemenea, să se asigure că nu s-au efectuat amestecări de cărți, că acestea nu au fost refolosite, că suportul pentru cărți nu avea o placă frontală și că un tip specific de cărți de joc asimetrice erau folosite. Aceste condiții au necesitat cunoștințe sociale avansate din partea lui Ivey și Sun. Faptul că și-au atins scopul chiar și o singură dată, darămite de mai multe ori, încă mă uimește.
Este necesară o revizuire rapidă:
FOXWOODS CASINO
În 2012, Cheung Yin Sun a intentat un proces împotriva Mashantucket Pequot Gaming Enterprise pentru a recupera 1,15 milioane de dolari din câștiguri confiscate de Foxwoods Casino în decembrie 2011. Președintele comisiei tribale, Georege Henningsen, a luat o hotărâre împotriva lui Sun în august 2012, declarând:
„Autoritatea Comisiei de a aborda comportamentul reclamantului nu se limitează în mod clar la o analiză pentru a determina dacă aceștia au implicat în jocul lor o conduită criminală, ci pur și simplu să constatăm dacă s-au implicat în „... comportament neadecvat sau ilegal...” în cursul „activitățile lor de jocuri de noroc”. După cum s-a menționat mai sus, o constatare a „comportamentului neadecvat sau ilegal” este inevitabilă în baza faptelor pe care le avem în față.”
Apelul lui Sun (în 2015) a fost respins de judecătorul de district din SUA Janet Hall, care a decis că Sun,
„... nu a putut da în judecată Foxwoods pentru că proprietarul cazinoului, Mashantucket Pequots, are imunitate suverană ca și trib de indieni americani”.
CROCKFORD'S CASINO
În octombrie 2014, Sun și Ivey au pierdut procesul lor colectiv împotriva Cazinoului Crockford. În 2012, perechea a câștigat aproximativ 12 milioane de dolari folosind sortarea marginilor în două zile de joc. În acest caz, domnul Justice Mitting a decis că Ivey și Sun,
„... au convertit un joc în care cunoștințele ambelor părți cu privire la probabilitatea ca jucătorul sau bancherul să câștige - în principiu nul, - a fost egală cu un joc în care cunoștințele sale sunt mai mari decât cele ale crupierului... Acest lucru din punctul meu de vedere reprezintă înșelăciune conform legilor civile.”
Ivey și Sun au făcut apel. Într-o decizie împărțită 2 la 1, pronunțată în noiembrie 2012, instanța a respins apelul acestora. Unul dintre judecători, Lady Justice Arden, a declarat:
„În hotărârea mea, această secțiune [a legii jocurilor de noroc] prevede că o parte poate înșela cealaltă parte, doar dacă acest lucru se întamplă fără a avea dorința de a minți sau orice intenție de a înșela... pe această bază, faptul că apelantul nu s-a considerat ca trișează nu este determinant."
BORGATA
Și, în cele din urmă, există și cazul Borgata. Ivey și Sun au folosit cu succes tehnica sortării marginilor și la Borgata de patru ori în 2012, câștigând aproximativ 9,6 milioane de dolari. La sfârșitul anului 2012, după ce a aflat despre situația lui Crockford, Borgata a oprit acțiunea lor. Ulterior, Borgata a dat în judecată perechea pentru a-și recupera pierderile. În octombrie 2016, judecătorul districtual american Noel Hillman a emis o hotărâre sumară, conform căreia,
„Folosind cărțile ce puteau să fie manevrate pentru a identifica valoarea lor doar pentru ei, Ivey și Sun au ajustat șansele de câștig la Baccarat în favoarea lor. Acest lucru contravine complet scopului fundamental al jocurilor de noroc legalizate, așa cum este stabilit de CCA [Legea privind controlul cazinourilor din statul New Jersey].”
După verdict, judecătorul Hillman i-a dat timp cazinoului Borgata să facă o cerere de despăgubire. Pe 10 noiembrie 2016, Borgata a declarat că vor cere 15,5 milioane de dolari de la Ivey.
Potrivit fiecăruia dintre acești judecători, sortarea marginilor nu este un joc avantajos, iar sortarea marginilor nu este înșelăciune ilegală. Am crezut întotdeauna că acestea sunt singurele două rezultate posibile.
Ori plătești jucătorii, ori îi bagi în închisoare. Gândirea mea binară îmi arată ignoranța față de nuanțele legii jurisdicționale a jocurilor de noroc. Aparent, cineva poate înșela în scopul legii civile sau se poate angaja într-o conduită improprie sau ilegală sau poate acționa în totală încălcare a scopului fundamental al jocurilor de noroc legalizate, fără a fi un trișor.
Folosirea defectelor cărților pentru a învinge jocurile de cazino este la fel de veche ca și cărțile în sine. Știu cu certitudine că sortarea marginilor la jocul de blackjack se desfășoară de peste 40 de ani. Am o referință care datează din 1890 și care indică faptul că asimetriile cărților au fost folosite pentru a învinge versiunea de baccarat bazată pe jucători, cunoscută sub numele de Chemin de Fer. Este pur și simplu de neînțeles pentru mine că orice cazino, oriunde, nu ar înțelege importanța protejării jocului care decurge din utilizarea cărților asimetrice. De aceea, cărțile sunt proiectate pentru început cu un spate simetric. Cu toate acestea, în aceste trei cazuri judecate, cazinoul a fost iertat pentru ignoranța sa generală.
Am alocat timp și efort considerabil analizei sortării marginilor în cercetarea mea. Din fericire pentru jucătorul care ar putea fi avantajat, sortarea marginilor, așa cum este folosită de obicei împotriva jocurilor exclusive, este o tehnică foarte puternică. Jucătorii nu fac nicio solicitare specială cazinoului. Aceștia caută condiții de joc care există deja. Ei înving jocul așa cum este el oferit de către cazino. În cazurile recente de sortare a marginilor care au avut loc la jocuri precum Caribbean Stud și Three Card Poker, nu am auzit nici cel mai mic zvon că acele cazinourile afectate se gândeau să ia măsuri legale împotriva jucătorilor.
Poate că toată amplitudinea ingineriei sociale pe care Ivey și Sun au folosit-o la baccarat a fost suficientă pentru a înclina balanța justiției împotriva lor. Poate că cei care profită de ceea ce este disponibil împotriva jocurilor exclusive, fără a se angaja în nicio inginerie socială, se vor regăsi în tabăra câștigătoare a unei viitoare hotărâri judecătorești. Cu toate acestea, până când nu se decide în instanță un caz care implică parametrii specifici prin care jocurile exclusive sunt învinse, nu mai pot afirma cu încredere că sortarea marginilor oricărui joc de cazinou reprezintă un mod avantajos de joc.
